A venit Mosu’?
- Posted by Roxana Gădiuță
- Categories Lifestyle
- Date 24.12.2019
- Comments 0 comment
A venit Mosu'?
Cati dintre noi isi amintesc aceasta intrebare, nerabdarea si emotia de a raspunde? Copilaria este cea mai autentica experienta, cand avem abilitatea si mai ales indrazneala sa ne cream lumea pe care vrem sa o vedem: o lume in care exista zane si Mosi, printi si printese, balauri si monstri.
Craciunul la adulti
Iata-ne insa adulti , cand gandurile ne distorsioneaza realitatea iar emotiile dispar pur si simplu si nu mai credem in nimic din ce a fost odata ca niciodata. Acum ne straduim si unii chiar reusesc sa se convinga pe ei insisi ca inteleg semnificatia unor momente speciale din viata.
Astfel, Craciunul este momentul cand realizam ca tot efortul depus la sala de fitness de peste an, va fi irezistibil surclasat de oferta calorica a familiei si prietenilor cu care vom sarbatori. Si iata o investitie “amortizata” in cateva zile iar bonus, o stare depresiva.
Craciunul evident are si o semnificatie religioasa: momentul nasterii lui Isus si asta pentru unii, ajuta sa ne constientizam natura divina si posibilitatea de a fi mai buni, mai generosi, mai toleranti si mai iubitori. Este perioada cand ni se reaminteste printr-o avalansa de mesaje inspirationale si reclame, ca ceea ce conteaza este spiritul.
Eu cred ca cea mai autentica si inocenta traire de Craciun este impodobirea bradului cu gandul la Mosu’ si la cadoul pe care urmeaza sa-l aduca. Imi amintesc si cred ca toti putem indrazni sa ne uitam inapoi si sa ne vedem in noaptea de Ajun, incercand sa adormim cu gandul sa ne trezim cat mai devreme si sa ne bucuram de generozitatea sau de seriozitatea Mosului (o alta celebra intrebare a momentului este “Ai fost cuminte, altfel Mosu’ nu vine?”). Si chiar noaptea era mai scurta si chiar Mosu’ venea.
Ne vedem la brad!
In prezent, singurii care se mai bucura de bradul impodobit si mai scurteaza noaptea, sunt copiii. Noi ceilalti, astia “mari”, ne erijam in Mosu’ desi de la o varsta acest apelativ devine frustrant. Un Mos care nu mai vine pe hornul de la casa, nici macar nu mai intra pe usa. Un Mos care ofera cadoul inainte de ziua de Craciun, fie pentru ca nu mai are rabdare sa astepte sa adoarma toata lumea, fie pentru ca bradul nu mai are nici o semnificatie , alta decat un element de decor. Un Mos care nu mai primeste scrisori, nici macar pe e-mail. Un Mos care a inlocuit intrebarea “ Ai fost cuminte ?” cu intrebarea “De ce ai nevoie?” sau si mai trist “De cat ai nevoie ?”
Mosu’ vine la toti copiii!
Cu cat inaintam in varsta cu atat ne indepartam de trairile frumoase. Credeam ca anii care se adauga ne obosesc trupul nu si spiritul. Eu, una la 40 si cativa ani ,ma simt si inca simt ca un copil si ma bucur ca e asa. Fiind profesor si mereu inconjurata de copii, nu-mi este greu sa raman asa. Nu degeaba se zice : “Cine se aseamana se aduna!” Iar de Craciun, impodobesc bradul inca de la 1 decembrie si nu ma satur sa-i privesc stralucirea toata luna. S-a intamplat in anii trecuti ca Mosu’ sa nu aiba rabdare precum ii este obiceiul azi si imi aduc aminte dezamagirea cand la trezire, m-am uitat sub brad si nimic. Era doar un brad, doar impodobit si doar atat.
Mos Craciun exista!
Asadar, hai sa recunoastem ca toti credem in Mos Craciun pentru ca ne reaminteste an de an ca inca suntem copii, ca inca vrem sa fim copii si iubiti si alintati si ca indiferent de cat de obositi si stresati suntem, cu totii vrem sa scurtam noaptea. Cu totii dimineata ne uitam in fuga sau nu la brad si ne dorim ca Mosu’ sa fi trecut si pe la noi.
You may also like
Login with Google
