
Puzzle-ul - nu un simplu joc
Fie ca ne referim la substantiv (puzzle), fi la verb (to puzzle), semnificatia este aceeasi: stare de confuzie. Puzzle-urile au fost create ca o forma de recreere dar in acelasi timp au avut ca sursa de inspiratie probleme de matematica si logica. Editia din 1989 a dictionarului de limba engleza Oxford recunoaste folosirea cuvantului “puzzle” ca verb la sfarsitul secolului XVI, cu sensul de a ramane perplex. Abia la mijlocul secolului XIX, a intrat in uz cu semnificatia de “joc” conceput sa testeze ingeniozitatea.
Varsta ideala pentru puzzle ?!
Voi cand ati facut prima oara un puzzle? Probabil la o varsta frageda, in perioada gradinitei. Eu am descoperit acest magic joc intr-al 42-lea Craciun. Pana atunci, nici curiozitatea si nici enigmele matematicii si logicii nu m-au bantuit. Si pentru ca probabil atunci era momentul, Mos Craciun mi-a facut acest cadou: un puzzle de 239 piese cu care am avut o “conversatie” de 8 ore. A fost incredibil. Nu am crezut ca un astfel de moment “copilaresc” te poate imbogati atat de mult la nivel spiritual. In timpul “conversatiei” am gasit raspunsul la o multime de intrebari despre oameni si viata in general.
Decalogul
Si asa am primit decalogul unei vieti mai putin confuze:
1. Cateodata, ceea ce avem nevoie este chiar in fata noastra doar ca observam ceea ce ne lipseste cand nu cautam.
2. Cateodata e bine sa ne concentram asupra altei probleme ca sa putem rezolva ceea ce initial asteptam. Problemele se rezolva de cele mai multe ori, de la sine, la timpul lor.
3. Cateodata doua piese se potrivesc in acelasi loc dar numai una reda imaginea reala. Si ca in puzzle si in viata, oamenii se potrivesc fara sa-si apartina aceleasi imagini, ca doua jumatati ale unui intreg fara viata, care nu rezoneaza cu universul.
4. Cateodata pui mana pe piesa care iti trebuie, pur si simplu, fara a o cauta. Iti indrepti mana, o iei si o potrivesti acolo si acolo ii este locul.
5. Cand nimic nu se mai potriveste, priveste totul in ansamblu, opreste-te si gandeste-te ca ceva nu e in regula. Cand nimic nu se mai misca inseamna ca nu mai este energie si ca trebuie sa corectam acolo unde se cere. Si reusesti sa vezi unde este gresit doar daca ai rabdare sa privesti, nu doar cu ochii.
6. Cateodata imaginea este creata cu mici imperfectiuni fie pentru a induce in eroare, fie pentru a-si cauta perechea. Pana la urma, imperfectiunile impreuna devin perfecte.
7. Cateodata trebuie sa ai curajul si increderea sa o iei de la capat si sa-ti asculti instinctul. E mai bine sa vezi ceea nu este bine si sa ai curajul sa creezi imaginea reala pentru ca mai devreme sau mai tarziu actioneaza legea firii.
8. Cateodata piesa este chiar in fata ta doar intoarsa si tot ceea ce trebuie sa faci este sa-ti rasucesti privirea. Cateodata inceputul este rasturnat, nefiresc cum ar putea fi gandit. Cateodata firescul se joaca cu noi.
9. Cateddata e ridicol de simplu. Simti ca piesa potrivita e in fata ta dar imaginea fiind deja creata, ce rost ar mai avea sa schimbi ceva. Si ceva nu-ti da pace. Si te tot uiti la piesa din locul alteia pe care o simti potrivita si cand iti faci curaj si o inlocuiesti, te intrebi de ce ai ezitat atat.
10. Cateodata ordinea in care luam lucrurile nu este cea cu care privim ci cea cu care simtim. Ochii sunt doar mijlocul prin care sufletul iese in lume cand ii deschidem si intra la loc, cand ii inchidem.
End of the game
In concluzie, recomand puzzle-ul atat celor mici – pentru ca ei simt mai mult decat gandesc – cat si celor mari – pentru ca ei gandesc mai mult decat simt.